Maria DorobantuSălu'mâna!

Îmi amintesc cu drag cum în fiecare duminică dimineaţă mergeam la teatru de păpusi împreună cu fratele meu. Eram într-adevăr mai mare decât Maria, aveam vreo 5-6 anişori, fratele meu era mai micuţ şi ne duceau de mănuţă la teatrul de papusi din apropierea pieţei Iosefin. Era singurul pe vremea aceea din oraş şi pe lângă alergătura din Parcul Copiilor era al doilea loc unde mergeam cu încântare.

Astăzi, am luat de mănuţă una bucată copil Maria şi am mers la teatrul Iulia. Aveam emoţii mari deoarece nu ştiam cum va reacţiona în primul rând, şi în al doilea rând dacă va avea răbdare cele 45 de minute cât durează spectacolul. Am mers împreună cu prietenele noastre, încrezătoare şi dornică să revăd spectacole cu păpuşi.

Piesa la care am asistat astăzi, “Fata babei şi fata moşului”. Spre surprinderea mea, Maria a reacţ’ionat neaşteptat de bine. A stat cuminte în braţele mele pe toată durata piesei, s-a foit foarte puţin, în rest a aplaudat şi a râs împreună cu ceilalţi copii. Nu s-a cerut nici măcar o singură dată jos, nu s-a mârâit şi a avut răbdare până la sfârşit. Ce îmi puteam dori mai mult?

Uite aşa s-a încheiat o frumoasă dimineaţă de duminică de noiembrie. Bineînteles ca de acum vom repeta această experienţă şi uite asa retrăim din nou copilăria prin ochii propriului nostru copil.