Maria DorobantuSălu'mâna!

Astazi implinim o luna…o luna in care casuta noastra a devenit spitalul Louis Turcanu…2 saptamani petrecute la sectia de pediatrie si alte aproape 3 saptamani petrecute la sectia de prematuri.

O luna grea si urata, o luna in care nu ne-am putut bucura de copilul nostru pe care l-am asteptat cu atata ardoare….o luna in care eu nu am stiut ce inseamna casa…o luna in care am luptat cot la cot cu fetita mea…o luna in care trebuia sa ii dau putere la fiecare pas…o luna de zbucium sufletesc…

dar….dupa atata lupta…astazi am primit vestea ca maine s-ar putea sa ne externeze.

Nu va pot descrie bucuria din sufletele noastre…in sfarsit ne vom putea bucura de minunea noastra, de micuta noastra luptatoare care a stiut sa lupte din prima secunda de viata

ca nu stiu sa tlag din suzi

Deja avem doua saptamani de spitalizare. Luni, de ziua mea am petrecut mai mult timp cu pitica. Dupa vizita dr de dimineata am fost sfatuita sa o pun la san la ora 12. M-am bucurat crezand ca asa isi va dezvolta acest instinct al suptului care ii lipseste.

La ora 12, inarmata cu laptic in tzitzi am pus-o la san..bineinteles in zadar pentru ca ea nici macar nu l-a luat la molfait. Doar ii dadea pusi .

Bun…asistentele mi-au spus sa vin si la 3, sa nu ma mulg si sa incercam din nou. La ora 3, aceeasi poveste…eu ii picuram 2-3 stropi de laptic, ea il inghitea, dar nu tragea.

In schimb, a tras putin la biberon, dar doar putin de tot…important este ca a facut totusi acest pas.

Marti dimineata ne-au mutat la sectia de prematuri de la Louis Turcanu. Cand am intrat acolo, ni s-a spus ca mama nu are voie la bebe doar la orele de mese si atunci pentru cateva minute, iar tatalui i se arata copilul la geam. Am simtit ca innebunim de durere..cum sa nu ne vedem copilul?

Tati mai ca nu incepuse sa planga dar a incercat sa se tina tare.

Dupa care mi-au prezentat saloanele de mamici. Cand am intrat acolo nu stiam cum sa ies mai repede: un miros ingrozitor de mizerie combinata cu igrasie si mancare, paturi vechi si o chiuveta amarata…Am zis ca in acele conditii nu pot sa stau acolo, oricum nu ma pot ocupa eu de fata si prefer sa vin doar la orele de masa.

3 ore am plans incontinuu si ma intrebam cum rezsita mamicile care sunt internate aici: mamici care stau de 2-3 luni, care au nascut copii cu greutate foarte mica la nastere si nu pot pleca acasa. Mi-au spus ca sunt zile in care nu este nici macar apa calda…

Dupa prima zi ne-am obisnuit. Eu ma duc la orele de mese, cu o ora inainte de fapt de fiecare ora de masa pentru ca sa ma pot mulge dupa care vin acasa. E mult mai bine pentru psihicul meu..psihic care este si foarte scazut acum.

Maria este bine, este putin anemica si primeste tratament in schimb tot nu vrea sa pape la biberon inca.

Ieri i-am comandat un biberon special creat pentru copii cu probleme de nutritie, sa vedem daca vom avea succes cu acesta. Acesta este: http://medela.ro/produse/biberon-haberman

Poze nu am mai facut pentru ca la terapie nu este voie sa folosesc telefonul..poate cand o muta pe salon atunci va fi altfel situatia.

Cam atat despre noi deocamdata

A trecut o saptamana de cand nu am mai scris pe blog despre noi. Am un program tare incarcat si abia apuc sa deschid calculatorul.

Maria este un copil foarte cuminte cu exceptia faptului ca nu vrea sa pape pe gurita si din pacate este alimentata cu sonda. Nu are reflexul de a suge si de deglutitie ( de a inghiti) si din aceasta cauza este hranita asa.

Medicii spun ca are un Pierre Robin partial. Este vorba despre un sindrom caracterizat prin barbie prea micuta, limbuta situata in spate si despicatura de palat. La ea sunt evidente primele 2 caracteristici.

Momentan suntem internate tot la sectia de chirurgie pediatrica dar in curand, dupa ce i se vor scoate firele de la operatie va fi transferata la sectia de prematuri pana va invata sa manance cu biberonul.

Am laptic, dar nu reusesc sa o acopar la fiecare masa, o masa ii dau laptic de la mine, o masa papa lapte praf. Ma mulg cate o ora sa scot 50 de ml:(. Cateodata ma invinovatesc ca nu sunt in stare sa scot mai mult lapte, dar ce sa fac? Una e sa traga pompa, alta sa suga bebe…

Din pacate, vom mai sta prin spital…ma gandeam ca poate luni de ziua mea imi va face o surpriza si venim acasa. Dar este incapatanata si nu vrea sa pape singura si atunci trebuie tinuta sub supraveghere.

Totusi, in aceasta saptamana am putut sa imi exercit cat de cat rolul de mama. Am schimbat-o, i-am dat sa pape, am leganat-o, am tinut-o in brate. Tare mi-as dori-o acasa…

Ieri dimineata avea 2655 grame.

Cateodata ma gandesc cu ce Doamne am gresit incat suntem asa aspru pedepsiti? De ce tocami noi care ne-am dorit asa de mult acest copil trebuie sa trecem prin atatea incercari? Si de ce se chinuie ea?

Doamne, da asupra noastra toata durerea ei si crut-o pe ea! E atat de mica si de frageda…da-i Doamne putere sa creasca mare si sa vina acasa acolo unde ii este locul, langa mami si tati!

Ieri dimineata m-am externat. Am asteptat cu sufletul la gura acest moment si nopatea dinainte mi s-a parut o eternitate.

Eu ma simt bine, prima noapte dupa cezariana si prima zi au fost cele mai grele, am avut dureri mari, dar nimic nu mai conta decat faptul ca eram tot mai aproape de marea intalnire cu fetita mea. Clipele alea in care am stat departe de ea au fost groaznice…nici nu pot sa va descriu in cuvinte ce simteam…pe de-o parte ma gandeam ca e in siguranta, pe de cealalta parte ma gandeam ca poate nu o sa o mai vad niciodata. Dar Dumnezeu mi-a dat putere si am reusit sa trec peste cele 4 zile de cosmar.

Sotul meu a fost un adevarat erou, facea drumuri intre mine si ea. Intr-una dintre zile a stat 3 ore in picioare langa incubator pentru ca nu avea scaun…dar ce mai conteaza cand esti langa copilul tau?

Ieri am vazut-o…pentru ca la nastere nu i-am vazut decat piciorusele. A fost un moment foarte impresionant…si Mariei i-a crescut pulsul cand m-am apropiat de incubatorul ei.

M-au lasat sa o ating pe frunte si pe manute si cand au schimbat-o m-au lasat sa o pup pe fata. Doamne ce bine a fost…asa de mult mi-as fi dorit sa o strang in brate..dar nu pot sa facacest lucru..nu inca…ea e legata de atatea fire, e atat de fragila si nu ma lasa:(

Maria papa cu ajutorul sondei. I se introduce un furtun prin nasuc si prin capatul furtunului cu o seringa i se adminstreaza lapte. Nu e plecaut pentru ea, dar deocamdata nu exista ale modalitate de hranire pentru ca ea nu poate inghiti. Nu se stie cauza pentru care ea nu inghite, i se tot aspira si secretiile din gurita.

E foarte dureros pentru mine ca mama sa vad cum se chinuie si nu pot sa fac nimic pentru ea. Efectiv simt cum cineva imi sfasaie inima din piept si o face bucati…Cand am vazuieri cum ii da papa si ea se tot zvarcolea saraca am inceput sa plang..efectiv stateam in spatele asistentele si priveam NEPUTINCIOASA cum se chinuie fata mea…

Am mare noroc cu Cosmin, e foarte puternic desi numai el stie ce e in sufletul lui…trebuie sa ma incurajeze si pe mine si o incurajeaza si pe ea…tot timpul cat stam langa ea, ii vorbeste desi gemuletele de la incubator sunt inchise.

Trecem prin niste clipe grele dar sunt sigura ca Doamne Doamne ne va da putere sa le depasim..si sa venim acasa cu micuta noastra.

Micuta noastra minune se recupereaza incet-incet, de azi va incepe sa si pape si se estimeaza ca va sta la terapie intensiva aproximativ 2 saptamani.

Cel tarziu poimaine (sambata) va veni mamica ei la ea si atunci se vor vedea fetele mele pentru prima oara dupa nastere.

Pana atunci, iata mai jos linkul cu fotografiile facute de taticul ei pana acum dar si de acum incolo (voi incerca pe cat posibil sa public poze noi zilnic, seara):

http://picasaweb.google.com/maria.sofia.dorobantu

Azi dimineata, micuta noastra a fost operata de catre Prof. Tepeneu si echipa dumnealui. Operatia a decurs bine, fara evenimente si printesa noastra face acum pozne in incubatorul ei.

Iata doua poze facute imediat dupa operatie:

Salut mana, eu sunt Maria Sofia Dorobantu, si am venit pe lume azi, 15/06/2010 la ora 8:50, la maternitatea Bega. Am 2450 2390 grame si nenea doctolul mi-a dat nota 8 la nastere.

Parintii mei sunt tare emotionati, mami se simte bine dupa operatie, iar tati e mandru nevoie mare.

Eu am o mica problemuta la degetul mare de la manuta stanga, dar in schimb omfalocelul de la burtica e mai mic decat se estima. Nenea doctorul Tepeneu ma opereaza maine, asa ca tineti-mi pumnii!

In incheiere, iata pozele pe care a reusit taticul meu sa mi le faca: