Maria DorobantuSălu'mâna!

Maine la ora 7 ma duc la spital pentru internare si probabil in jurul orei 9 se va naste printesa noastra.

Tati va publica pe blog detalii despre ea si prima poza .

Si eu te iubesc tati:)

Sunt convinsa ca toata lumea asteapta vesti despre venirea pe lume a luptatoarei noastre.

Initial, de vineri m-am pregatit psihic ca marti dupa control ma interneaza si miercuri (adica astazi nasc). Ei bine, planurile de acasa nu s-au potrivit cu cele de la..dr.

Fetita este bine dar prea micuta sa vina pe lume. Are doar 2600 gr si dr a decis sa mai asteptam o saptamana, asta daca ea nu va fi incapatanata ca taica-su si ne va face o surpriza intre timp:)). Nu am semne inca, dar cine stie?

Asadar, data nasterii va fi 15 iunie 2010, undeva dimineata…despre povestea nasterii voi scrie eu atunci cand voi putea, insa tata va pune prima poza cu micuta pe blog! Asta ca a decis sa participe la nastere….sper sa nu fie nevoite asistentele sa il scoata din sala de nasteri lesinat:)).

Deci, mai asteptam, noi i-am cam facut program ei, sa speram ca nu ne face ea noua program. Dar, dupa cum o stiu este o fetita cuminte si uite asa o mai lasa pe mama sa isi dea niste examene.

Partea trista este ca, dupa nastere imediat fetita va fi transferata la Spitalul de copii pentru operatie si mami va sta fara ea:(. Dar Dumnezeu este alaturi de noi, asa cum a fost mereu si sa speram ca vom trece cu brio peste aceasta incercare.

Eu ma simt bine, am un chef nebun sa fac curat (dar nu am voie), sa ma plimb (dar nu am voie…trebuie sa stau cat mai linistita), sa fac mancare sofisticata (dar nu am voie sa stau mult in picioare), sa frec faianta, gresia…am citit ca acestea sunt de fapt un efect de cuib, pregatirea cuibului. Ei bine…trebuie sa stau pe fundul meu cum se zice…asta daca vreau sa prind data de 15 iunie cu burtica.

Cam atat despre noi…sa ne tineti pumnii si sa va rugati pentru operatia Mariei Sofia si bineinteles sa urmariti blog-ul pentru a vedea poza cu micuta luptatoare cum ii spunem noi.

Cum probabil saptamana viitoare voi aduce pe lume aceasta minune din burtica mea, m-am gandit sa va prezit evolutia burticii,in cateva stadii.

Saptamana 7 de sarcina

Aici aveam 13 saptamani

18 saptamani

22 saptamani

27 saptamani

29 saptamani

32 saptamani

34 saptamani

36 saptamani

si….38 saptamani fara o zi

Zilele astea am citit foarte multe articole despre cum se schimba viata parintilor dupa nastere, despre ajutoarele de care avem sau nu nevoie dupa ce venim cu bebe acasa.

Impreuna cu tati am decis sa ne ocupa doar noi 2 de fetita, sa incercam sa ne obisnuim cu ea, sa o cunoastem mai bine si sa ne mulam dupa programul ei. Drept urmare tati va sta acasa 3 saptamani, timp in care isi va lua rolulul de tatic in serios.

Visam cu ochii deschisi la momentul in care o vom aduce acasa, mai ales ca noi nu cunoastem acel moment…nu stiu inca cat va sta posoperator la Spitalul de Copii. Vom trece prin momente cumplite si in acele momente singura persoana pe care o vreau alatauri este tati…

Am citit si despre depresia mamei dupa nastere…stiu ca sunt multe femei care au un sentiment ciudat: de iubire catre copil dar in acelasi timp de frustrare, frica..um amalgam de sentimente. Voi incerca sa nu ma las prada acelor sentimente si sa fiu puternica pentru puiul meu.

Abia astept momentul in care sa nu dorm 24 ore dar sa o stiu acasa si sanatoasa…fericita, in rest nimic nu mai conteaza. Nu mai  conteaza ca va fi greu sa nu, nu mai conteaza daca nu voi gasi timp sa dorm 2 ore, sa fac un dus, sa ma piaptan…ca sa nu mai vorbesc de o baie cu spuma…tot ce conteaza in acest moment este sa o vad in patut si sa o pot inconjura cu toate dragostea mea.

Existe mamici care accepta ajutorul mamelor, soacrelor etc..eu nu ma incadrez in acea categorie. Fiecare are stilulul de viata, nu vreau discutii de genul” manaca aia sa ai lapte”, “vezi ca nu tii bine copilul”, ” nu asa se face baie” si multe alte exemple. Prefer sa fiu doar eu cu tati si sa ne gospodarim cum stim noi mai bine si sa ne luam in serios indeplinirile din fisa postului de mamica si tatic:)

Dar cred ca totul depinde de stilul fiecarei persoane in parte, nu putem generaliza. Eu prefer sa fac cum cred ca eu ca e mai bine pentru copilul meu.

Mamici, voi cum ati procedat la randul vostru? Ati incercat sa va descurcati singure sau ati chemat ajutoare?