Maria DorobantuSălu'mâna!

Duminica Maria Sofia a implinit 2 luni de viata. Nici nu stiu cand a trecut timpul, cel putin  de o luna de cand am adus-o acasa.

E o dulce, incepe sa gangureasca, daca noi zicem “aaaaaaaaaaaaaaaaaaaa” ea ne raspunde cu “eeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee”.

Zambeste cel mai mult dimineata si asta doar daca are ea chef. Inca doarme destul de mult, cate 2 ore intre mese dar sunt zile in care sta mai mult timp treaza.

Ii place foarte mult la baita, nu a plans decat o singura data cand a fost foarte somnoroasa, in rest ne place la balaceala si abia astept sa mergem cu ea la bazin.

Cel mai prost stam la capitolul papa si aici cred ca semanam pe mama. NU suntem incantate de ora de masa:)). Ei, acuma sa nu zic numai de rau: sunt mese la care mananca bine si in 10 minute termina dar sunt mese la care stau si cate o ora cu ea si ma rog sa pape.

Noaptea doarme de la 12.30-1 pana dimineata la 6, 6.30 depinde cat e de mare foamea:)).

Acum 2 saptamani am fost cu ea la cardiolog si defectul de sept ventricular cu care se nascuse s-a inchis. Asta este o veste buna, oricum vom repeta eco cardiac in septembrie cand mergem la control la prof Tepeneu care a operat-o.

Operatia arata bine, incepe sa se micsoreze pe masura ce ii creste abdomenul.

Ca si greutate, aseara avea 3755 grame si e lunguta, are 55 cm.

Sambata vom deveni si noi crestine

Ma intind..........

Cu tati la plimbare

Cu mama prin centru

Asa dorm dupa micul dejun

Am ramas putin in urma cu noutatile deoarece acomodarea cu ea acasa a fost destul de grea, pana ne-am obisnuit cu cerintele ei si pana ne-am adaptat la programul ei.

Nu pot sa spun ca este un copil rau, care plange fara motiv. Bineinteles ca mai plange ca sa iti faca simtita prezenta .

Cum arata o zi din viata noastra?

Pai..inainte manca la 3 ore, am incercat sa ii pastrez orele la care papa in spital sa nu o dau peste cap dar nu am reusit prea mult sa tin de acest program.

In spital, ultima masa era la 12 noaptea si prima dimineata la 6. Bineinteles ca pe timpul noptii plangea de foame dar cine sa o auda ? Asistentele le mai dadeau glucoza ca sa inceteze din plans.

Acasa, am inceput sa ii dau si noaptea, dar mai mult ‘la cerere’. Adica, daca se trezea si plangea de foame ii dadeam un biberon de lapte, daca nu nu. Treptat acum observ ca isi scoate masa de noapte.

Acum mananca din 4 in 4 ore o cantitate mai mare de lapte. Nu o fortez niciodata, mananca cat ii trebuie si cand ii trebuie.

Dimineata este cumintica, in sensul ca doarme toata ziua, cu pauzele de rigoare pentru masa, in schimb seara incepe scandalul. O perioada (nu foarte lunga de timp) plangea din cauza colicilor, orice faceam nu reuseam sa o linistim. Acum s-a smecherit, plange ca sa fie tinuta in brate.

Inca nu poate fi vorba de educatie la varsta ei, chiar citeam ca degeaba o lasam sa planga pana se linisteste ca nu intelege nimic acum, dar dupa 3 luni vom incepe sa o obisnuim singura in patut pana adoarme.

In general, dimineata o mai iau cu mine in pat si mai dormim vreao 2 ore, dar asta se intampla pana acum 2 zile. De 2 zile nu mai vrea sa doarma dimineata, adoarme abia dupa urmatoarea masa. Sta treaza, se foieste, incepe sa planga ca nu este bagata in seama…asadar cand imi e somnul mai dulce eu trebuie sa ii tin companie.

In timpul zilei imi fac din treburi linistita, ea sta cu mine, niciodata nu o las singura in camera, vorbesc cu ea, e atenta la ce fac (desi inca nu distinge mare lucru), ma urmareste cu privirea.

Baita ii facem o data la 2 zile si ii place de numa-numa. Niciodata nu a plans la baie, o mai las cateodata sa stea sa descopere apa, sa dea din picioare.

Abia astept sa o putem duce la bazin:)

Cateva pozelici

Astazi a rasarit soarele si pe strada noastra. La ora 13 printesa noastra a ajuns acasa!

Dupa ce ma linistesc putin voi scrie un post cu tot ce am patimit de o luna incoace.

Dar astazi, suferinta noastra a luat sfarsit si in sfarsit ne putem bucura de printesa noastra draga