Maria DorobantuSălu'mâna!

De cateva zile bune, aproape de o saptamana Maria e in greva foamei, ea si biberonul nu se inteleg deloc. De fapt, pot sa spun ca de-a dreptul s-a infiripat o ura….

Ea niciodata nu a mancat mult, dar de cateva zile dupa 40-50 ml se opreste si gata, NU MAI VREA. Am crezut ca este o faza trecatoare, dar NU.

Nu pot sa o pacalesc cum o pacaleam odata, efectiv isi tine gurita inchisa si da-i daca poti

Ea bea Nativa de la Nestle, lapte pe care ni l-a recomandat dr pediatru ca fiind o formula usoara, pentru cei cu stomacel sensibil si care ajuta si la colici. Colici ma indoiesc sa mai aiba la varsta asta, are deja 4 luni. Si totusi ceva se intampla, dar ce?

De o saptamana am inceput si diversificarea, ii pun cereale in laptele de seara, dar nu pot sa spun ca se omoara si dupa masa aia.

Sa ii schimb iar laptele? S-o fi saturat de el?

Cand vine ora mesei imi vine sa fug in lume…Am incercat sa o las flamanda, nu merge. Efectiv chiar daca urla de foame nu mananca mai mult. Or fi dintisorii? asa repede totusi?

Am ajuns sa ii dau din ora in ora cate putin pentru ca sa ii acopar totusi un necesar caloric, dar mai mult de 500 ml pe zi nu papa. Si cu mancatul asta din ora in ora nu este ok pentru ca stomacul ei nu ajunge sa se odihneasca.

Asadar mamici, ce ma sfatuiti?

Tot ce imi doresc este sa o fac din nou prietena cu biberonul

De vineri am intrat in luna a cincea cum ne place sa spunem .

In aceasta luna am facut multe progrese si am inceput sa papam si altceva pe langa laptic.

Maria are 60 cm si 4750 grame, nu si-a dublat greutatea asa cum ar fi trebuit, dar nu este nimic. Recuperam noi pana la varsta de un an cand speram sa ne triplam greutatea:).

De o luna si ceva doarme toata noaptea. Ultima masa este in jur de ora 22 si de atunci doarme pana la 5-6, depinde cum are chef sa se trezeasca. Pana m-am obisnuit cu acest program al ei, ma tot trezeam si mergeam sa o verific, sa vad daca cumva nu ii este foame.  Oricum ea nu plange de foame niciodata

In timpul zilei este cuminte, asa ca eu pot sa imi fac linistita treburile (altadata cu mici intreruperi): fac mancare dimineata cand ea doarme, apoi ieism la plimbare, intre timp mai pun o masina de spalat si se face seara. Cateodata nici nu stiu cum zboara timpul…ma tine in priza toata ziua si brusc ma trezesc ca e ora 18.00 si vine tati acasa.

La capitolul “papa” in continuare nu ma pot lauda, bea intre 70 si 100 ml lapte pe masa, rar depasim 120 ml, acest lucru s-a intamplat doar de cateva ori pana acum.  Un nou progres este ca, de cateva zile a inceput sa bea ceai, ea care pana acum nu suporta alt gust decat cel de lapte.

De miercuri, am inceput sa mergem la aqua baby, vom merge o data pe saptamana. Ii prinde foarte bine Mariei si sunt sigura ca o ajuta sa isi dezvolte functiile motorii.

Jucariile ei preferate sunt manutele pe care a inceput sa le studieze si sa isi manance degetele.

Cateodata se mai cearta cu pasarea din centrul de activitati

A inceput sa prinda jucariile cand i le dau in manuta si sa le studieze, bineinteles ca toate merg spre gurita.

A inceput sa stea cateva minute si in leagan, pana acum nu ii placea deloc

Ii place sa doarma labartata

Este foarte vioaie, da din maini si din picioare de parca ar vrea sa fuga si mai nou ne zambeste foarte des

Ce nu ne place in continuare este sa stam pe burtica. Cand o pun, incepe sa urle si nu prea vrea sa isi ridice capul. Mai avem de lucrat la acest capitol.

De vineri, am inceput si noi diversificarea, dar despre acest lucru voi scrie separat.

Am inceput sa ii pun o masura de cereale in laptele de seara, dar inainte de asta am inceput sa ma joc putin cu lingurita, sa invete sa mestece. A fost cam reticenta la inceput, s-a strambat dar pana la urma a acceptat noul gust.

E minunata perioada aceasta, studiaza tot, se uita dupa noi prin casa, ne urmareste, nu ii mai place sa ramana singura. Nu plange decat atunci cand e foarte obosita sau atunci cand insist eu sa manance tot. Adevarul este ca, daca nu as insista ar manca 30-40 ml pe masa.

De fiecare data cand ne uitam la ea ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a luminat cand am luat decizia sa mergem mai departe. Si a fost alaturi de noi prin toate aceste incercari.

Iti multumim Doamne pentru acest ingreas!

Am tot vrut sa scriu despre lupa continua pe care o dam pentru fetita noastra dar niciodata nu am avut starea necesara.

La 15 saptamani cand Maria a fost diagnosticata cu omfalocel, am fost sfatuiti sa intrerupem sarcina pentru ca exista riscul ca bebe sa nu reziste pana la nastere, sa moara intrauterin sau chiar asa, sa moara la nastere.

Dupa mai multe analize facute, din care a reiesit faptul ca din punct de vedere genetic fetita este bine, am trecut hopul a doua amniocenteze, urma ecografia morfetala prin care se evidentiaza daca bebe are si alte malformatii asociate.

Am trecut si de acest hop cu bine.

Saptamana trecuta am repetat aceasta ecografie care se face la orice sarcina, la inimioara totul pare ok, fetita este in grafic, este putin mai mica in greutate dar in rest nu are absolut nimic, decat acest omfalocel…

Cand am aflat prima data aceasta veste, am simtit ca ne cade cerul pe noi, in jurul nostru auzeam numai” mai bine ascultati de dr”, “lasa ca faceti altul sanatos”, “nu are sens sa va chinuiti”…etc….Dar NU, in sufletul nostru de parinti stiam ca NU TREBUIE SA RENUNTAM…

Cel mai mult, am plans in prima seara dupa aflarea vestii, cand ne-am pus in pat, tati a pus mana pe burtica si a zis” te iubeste tati, chiar daca esti bolnavioara…”. In clipa aceea imi venea sa fug departe, imi imaginam ca totul este un cosmar crunt si ca vreau sa ma trezesc…Dar…AM PRINS PUTERE, ne-am incurajat unul pe celalalat si am mers mai departe.

Erau zile in care stiam ca poate nu vor iesi analizele bine, zile in care ma visam la spital si dadeam nastere unui fat care va muri….zile in care eram fericita si ma bucuram de sarcina, zile in care ma invinovateam pentru ca din vina nostra fetita nu este bine…

Am inceput sa ne ruga, sa ne lasam pe mana lui Dumnezeu, pentru ca stie El ce face..si am zis: fie ce o fi. Noi mergem mai departe si in cazul in care ceva nu iese ok inseamna ca asa a vrut Dumnezeu.

Mi-am cerut iertare in Biserica in fara micutei, ca m-am enervat, ca am avut stres in perioada conceptiei si ca regret ca este bolavioara.

Acum sunt aproape de final, mai putin  si intru il ultimul trimestru de sarcina. Nu e usor sa lupti, nu e usor sa mergi la fiecare ecografie cu inima stransa ca poate vezi ceva rau si poate totul se sfarseste…nu e usor sa nu te bucuri de minunea din burtica ta, nu e usor sa ai tot timpul motalul ridicat. Chiar daca eu mai cadeam, tati era puternic si incerca sa ne redea speranta, stia in sinea lui ca totul este bine si ca fetita va fi bine. Poate, undeva, in sufletul lui avea o urma de teama, pentru ca e normal…

Ii spuneam ca daca va trebui sa fac avort, care e acum ca o nastere in miniatura, vreau sa o vad, sa o pup si sa ii spun ca o iubesc…erau cuvinte care atarnau greu…dar daca se intampla acest lucru?Cuvinte spuse de o mama indurerata..

De saptamana trecuta, ne-am schimbat putin atitudinea, in sensul ca, am inceput sa ne bucuram, sa ne gandim ca totul este bine si ca ea este sanatoasa. Sa visam cum o plimbam prin parc, cum ne jucam cu ea, cum mergem cu ea la inot, cum ne uitam cum doarme si rade la ingerasi. Si stim ca aceste lucruri se vor intampla, pentru ca Doamne, daca noi nu am luptat, atunci cine????

Si uite….incet incet am intrat in lunea 5 de sarcina, cu hopuri mari si mici.

Am trecut prin multe, dar de saptamana trecuta mami e mai relaxata si pitica prinde putere in burtica. Saptamana viitoare mergem din nou la dr sa se mai uite inca o data la noi, sa ii vada inimioara si sa ne asigure ca totul e ok.

Despre bebe:

Bebe nostru are aproximativ 300 de gr, saptamana trecuta ac=vea 270 de grame, deci am aproximat si eu putin.

Pielea este ridata pana va acumula suficient in greutate pentru a se intinde, In decursul acestei saptamani, bebe va incepe sa absoarba cantitati mici de glucide din lichidul amniotic pe care il inghite zilnic. Aceste glucide trec prin aparatul digestiv, care s-a dezvoltat indeajuns pentru a le absorbi.

Glucidele din lichidul amniotic nu reprezinta singura hrana a bebelusului. Majoritatea hranei de care el are nevoie este furnizata de placenta.

Buzele se pot diferentia mai bine, si primele imagini ale dintilor arata ca niste muguri sub linia gingiei. Ochii s-au dezvoltat, desi irisul (partea colorata a ochiului) nu este inca pigmentat. Genele si sprancenele sunt la locul lor si pancreasul, esential pentru producerea de hormoni, se dezvolta in etape.

Maduva osoasa a bebelusului incepe sa formeze celule sangvine. Pana acum, celulele sangvine erau sintetizate numai de ficat si splina, dar incepand cu aceasta saptamana va participa si maduva spinarii.

Despre mami:

- creste burtica

- incepe sa i se umfle mainile seara si e tot mai somnoroasa

-nu o mai incap blugii vechi

- se da cu ulei de masline si migdale dimineata si seara pe burtica sa nu crape pielea

- incearca sa pape legume, fructe, lactate

- va merge la sport, gimnastica pentru gravide si inot

Asa arata mami:

Oare cu cine seman?

Cu mama?

sau cu tata?

Cred ca am o parte si din mami, o parte si din tati!Voi ce ziceti?